Există povești de viață care încep cu dezamăgiri crunte, dar continuă frumos, în ciuda obstacolelor care par imposibil de depășit. O astfel de poveste are și Mihai Teja. Noul antrenor al FCSB a început fotbalul la 7 ani. Era anul 1986, iar puștiul născut în București era împins spre Ghencea de proaspăta izbândă a Stelei în Cupa Campionilor. La 18 ani era unul dintre cei mai promițători juniori ai roș-albaștrilor. A venit, în mod logic, convocarea la prima echipă și momentul cel mai așteptat din viața tânărului Teja. Era iarna anului 1997 și visul cel mare al acestuia era aproape să se înfăptuiască. Înainte de cantonament trebuia să treacă de banala vizită medicală. În acel cabinet de medicină sportivă avea să se ruineze însă toată munca fotbalistului Teja. 11 ani de speranțe s-au sfârșit într-o secundă.
„Cariera mea s-a încheiat la 18 ani. A fost prima convocare la echipa mare a Stelei. Am facut controlul medical și am fost diagnosticat cu sindrom VPV, o boală a inimii, care îmi interzicea să mai fac sport. Puteam să mă operez, dar costa foarte mult operația și se putea face doar în SUA. În acele momente crezi că se termină orice. Simți că nu mai trăiești. Am început de la 7 ani, atunci toți erau cu Steaua, toți vorbeau de Cupa Campionilor. Ți se năruie toate speranțele, tot ce aveai mai drag. Crezi că lumea se termină, dar viața te face să mergi mai departe să fi mai puternic, să o iei de la capăt”, a rememorat Mihai Teja, pentru Look Sport, lovitura cea mai grea pe care i-a dat-o viața.
A început antrenând copii de 6, la Dinamo: „Este o pasiune enormă și trăiesc prin asta”
La 18 ani, cu planurile date peste cap, Mihai Teja trebuia să-și replanifice viitorul. A ales să facă Facultatea de Educație Fizică și Sport. Nu putea renunța la fotbal. „Am avut mare încredere în mine, mi-am dorit să rămân în fotbal. Este o pasiune enormă și trăiesc prin asta. Mi-am dorit să învăț ce înseamnă fotbalul fizic, tehnic, tactic, fiziologic…”, explică antrenorul.
Facultatea avea să-i redeschidă poarta către fotbal, sportul pe care-l iubea atât de mult. O „poartă” închisă la 18 ani, dar pentru care Teja avea o nouă „cheie”. Un stelist de la 7 ani avea să-și înceapă noua carieră la Dinamo. „Prima echipă pe care am antrenat-o a fost la centrul de copii ai lui Dinamo. Eram în anul 3 la facultate. Unul dintre profesorii mei era metodist la Dinamo. Dânsul m-a întrebat dacă sunt doritor să antrenez copii. Am început cu copii de 6 ani”, își amintește Teja noul început.
Prandelli și Lippi, profesori pentru Teja
Visul acestuia era mult mai îndrăzneț. Își dorea să evolueze spre echipe de seniori, iar după facultate a plecat să învețe de la cei mai buni. S-a înscris la cursurile pentru preparatori fizici, la Coverciano. „Mi-am dorit mai mult. Știam că pot mai mult știam că pot să merg la seniori, dar pentru asta trebuia să studiez. Am dorit să fac cursurile de preparator fizic la Coverciano. Am urmat cursurile timp de 6 luni. Câte 8 ore pe zi învățam biochimie, metodologie, multe lucruri. Printre cei care țineau cursurile erau Franco Ferrari, Prandelli, a fost și Lippi”, povestește Teja poate cea mai importantă decizie în cariera sa.
Preparator fizic, primul job la seniori
Întors de la Coverciano, a primit și primul contract la seniori. Avea să lucreze cu Cornel Țălnar, la echipa secundă a lui Dinamo. Acolo l-a remarcat Mircea Rednic, care l-a luat cu el la FC Vaslui. Prima dată ca preparator fizic, apoi ca antrenor secund. Mihai Teja era deja înscris pe noul traseu în viață și era la un pas de a deveni antrenor principal.
Preferatul lui Rednic, dus de Hagi la FCSB
Au urmat ani în care a lucrat cu nume celebre din fotbalul nostru. În 2007 avea să revină la clubul unde jucase fotbal până la 18 ani. „Hagi semnase cu Steaua și m-a sunat să mă întrebe dacă vreau să lucrez cu el„, își amintește Teja, care avea să mai lucreze la FCSB cu Bergodi, Lăcătuș, Stoichiță sau Dorinel Munteanu, ca antrenor secund. Apoi a urmat Standard Liege, alături de Mircea Rednic și primul contract de antrenor principal, la Universitatea Cluj, condusă atunci de Florian Walter. „Îi sunt recunoscător că mi-a dat această șansă”. La 16 ani distanță de momentul în care fotbalul i-a fost interzis, Mihai Teja ajungea pe poziția pentru care s-a pregătit în tot acest timp.
„Morala? Să nu renunți niciodată”
O poveste cu final fericit, cu toate că începuse ca o mare dezamăgire a vieții. „Morala? Să nu renunți niciodată, pentru că e important să mergi mai departe să-ți realizezi visul. Cariera mea se caracterizează prin muncă grea încununată cu îndeplinirea visului”, își rezumă poveste Mihai Teja. Astăzi este antrenorul FCSB și crede că 5 calități l-au făcut să reușească în viață, în ciuda problemelor întâmpinate: „Să mă caracterizez în 5 cuvinte? Modest, umil, muncitor, îndrăzneț, inteligent”.
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER